Acest interviu a fost acordat de muzeograful din Ciocănești, Marilena Niculiță, în cadrul emisiunii „Cu minte de weekend” realizată, în Țara Dornelor, de echipa Radio România Cultural.

Realizator, Andreea Ionescu: Suntem în satul muzeu, un sat care a intrat în patrimoniul UNESCO, un sat în care până să ajungi să vizitezi muzeul, până să ajungi să afli tainele încondeierii ouălor, te farmecă așezările, casele care sunt brodate cu motive tradiționale, pentru că Ciocănești este locul unde obiceiurile și tradițiile sunt foarte bine păstrate. Dar tot acest legământ al brodării caselor cu motive tradiționale trebuie să fi început cândva, când anume?

Marilena Niculiță: A început în jurul anului 1950, când la Ciocănești o gospodină din sat, Țăran-Leontina, a avut ideea împreună cu Dumitru Tomoiagă care era cel mai renumit zidar, de a scoate aceste motive de pe costumul popular. Putem spune că localitatea Ciocănești este singura localitate din țara unde motivele de pe ou sunt identice cu motivele de pe case, dar și cu motivele de pe costumele populare. S-a făcut un șablon cu modelul dorit, s-a aplicat pe case un strat de ciment și ipsos în relief, s-a pus acest șablon, și cu dalta s-a sculptat în ciment. Într-adevăr fiind una din cele mai frumoase case, localnicii au început, rând pe rând, să-și decoreze casele cu motive tradiționale. Tradiția merge mai departe și în prezent s-a dat o hotărâre de consiliu local, ca oricine care își face o casa nouă să respecte arhitectura locului. Și toți localnicii au fost receptivi, au înțeles ideea și chiar au pus-o în practică. În sprijinul lor, primăria și consiliul local au oferit în fiecare an materiale de construcții, vopsele, tot ce a fost necesar pentru a putea păstra această tradiție, această arhitectură a comunei care ne-a făcut atât de renumiți în țară și în străinătate. Putem spune că avem un muzeu în aer liber, turistul care face primul pas în comuna noastră vede aceste case deosebite, aceste case cu motive tradiționale pe care localnicii cu mândrie le păstrează și le îmbunătățesc de la an la an. 

Ba chiar mai mult, ca să înțeleagă și mai bine cei de acasă care nu au venit și care cu siguranță vor dori să vină, nici așa numitul snack bar nu a scăpat fără aceste motive puse pe clădire. 

La Ciocănești, într-adevăr întâlnim nu numai case cu motive tradiționale, toate instituțiile din comuna noastră, respectiv școală, primărie, casă de cultură, barurile, biblioteca, ludoteca, dispensarul, farmacia, toate au fost decorate aceste motive tradiționale. Aceste motive sunt deosebite și, spunem noi, sunt îmbunătățite de la an la an, aceste motive ca și cele de pe ouăle încondeiate. 

Biblioteca, ludoteca este evident că avem de-a face cu un sat cultural în care această tradiție a încondeierii ouălor, este de ceva timp, o traditie cu vechime. Și cred că și tehnica încondeierii ouălor, este una aparte.

Da, să nu uităm să precizăm că Ciocănești a fost declarat atât în 2014, cât și în 2016 satul cultural al României într-un concurs organizat de asociația „Cele mai frumoase sate din România”, Institutul Francez și Ambasada Franței și toate acestea datorită faptului că suntem comuna-muzeu. Avem peste 10 evenimente culturale la Ciocănești, sunt mulți turiști, avem pensiuni agro-turistice și localnicii sunt implicați în a promova cât mai bine aceste tradiții și obiceiuri. Și, revenind la ouăle încondeiate și la muzeul unde ne aflăm acum, tradiția este dusă cu sfințenie, am putea spune mai departe de tânăra generație, aici la noi, la Ciocănești, putem spune că aproape toți copiii știu să încondeieze și sunt învățați aici în muzeu. Pentru că aici la muzeu organizăm tabere de creație pentru copii, pentru turiști, ei învață de la părinți, de la bunici, am putea spune că majoritatea localnicilor știu să încondeieze, nu toată lumea practică această artă a încondeierii ouălor, dar știu din trecut. Copiii sunt foarte implicați deoarece la Festivalul Național al Ouălor Încondeiate, în fiecare an, organizăm pentru ei un concurs de încondeiere atât pentru elevi de școală gimnazială cât și pentru elevi de liceu, dar și pentru studenți. Anul acesta va fi la a V-a ediție, acest concurs destinat elevilor, și avem aici, în muzeu, și expoziția de ouă încondeiate de elevi, o expoziție foarte frumoasă, și nu am putea face o deosebire între ouăle încondeiate de copii și ouăle încondeiate de adulți. Am putea spune că tind spre perfecțiune. 

Se mai păstrează tehnica veche? Cu culori naturale, culori din plante?

Se mai folosesc vopsele vegetale, din plante, din coji de ceapă, din sfeclă roșie, din frunze de mentă, din pătrunjel. Pentru cei care încondeiază zi de zi, mai puțin, pentru că ar fi foarte costisitor, pentru mulți localnici este chiar o sursă de venit. Ei încondeiază tot timpul anului, participă la târguri, la expoziții, în țară, în străinătate. Și-au făcut un job din această tehnică a încondeierii. În acest fel putem spune că se și păstrează foarte bine această tradiție a încondeierii ouălor. Și sunt duse mai departe aceste tehnici, se folosesc aceleași tehnici ca în trecut. Ouă încondeiate cu ceară de albine trecute prin băi succesive de culoare și avem chiar și expuse în muzeu ouă în toate fazele care se parcurg pentru a obține un asemenea ou. Se încodeiază cu ceară în relief, se mai regăsesc și ouă cu mărgele, dar este o tehnică care nu se întâlnește aici la noi, la Ciocănești. Se întâlnește în alte zone a Bucovinei. Ouă cu motive florale în bazinul Dornelor, deci fiecare zonă cu cromatică și cu tehnica specifică. Specifice aici, la Ciocănești, sunt ouăle pe fond negru, trecute prin băi succesive de culoare, încondeiate cu ceară de albine naturală. Fondul negru, în primul rând pentru că are o specificație religioasă, pentru că ne apropiem de postul Paștelui semnifică patimile mântuitorului Iisus Hristos pe cruce, semnifică infinitul, neantul. Deci cromatica are o specificație diferită. Se mai folosesc și alte culori cum ar fi roșu care este simbolul dragostei și al focului; culoarea galbenă care semnifică tinerețea, speranța; albul care semnifică puritatea. Aceste 4 culori se întâlnesc în deosebi la noi la Ciocănești. 

Cât timp dăruiește cel care începe această artă, până finalizează de încondeiat un ou?

Am putea spune că se lucrează la un ou în medie între două și trei ore, dar nu se încondeiaza un singur ou, se încondeiază un anumit număr de ouă pe fiecare fond în parte. Am putea spune 3, 5 sau 10 ouă pe fiecare fond. Mai întâi pe fondul alb se lucrează cu ceară, după care se scufundă în culoare galbenă, apoi se lucrează pe fondul galben, se scufundă apoi în culoare roșie, dupa care se lucrează pe fondul roșu după care se scufundă în culoare neagră. Sunt scoase mai apoi din culoare și sunt ținute deasupra unei surse de căldură, se topește ceara ce se aplică în toate cele 4 etape și așa vedem aceste ouă încondeiate cărora noi, în trecut, le mai spuneam și ouă muncite. 

Sunt modele prestabilite sau creativitatea este lasată să își dea frâu liber?

Depinde foarte mult și de starea la care se află încondeietoarea la momentul respectiv. Sunt modele care se folosesc dar depinde foarte mult de ceea ce pune la momentul respectiv, motivul pe care îl folosește încondeietoarea la acel moment. Motive foarte des întâlnite sunt crucea pascală, întâlnim linia verticală și linia orizontală care reprezintă viața respectiv moartea, unul din cele mai vechi motive este bastonul ciobanului și cărarea rătăcită sau calea rătăcită care semnifică infinitul. Întâlnim simbolul soarelui sau steaua în 8 colțuri. În special pe ouăle din Ciocănești întâlnim aceste brâie care se regăsesc pe case, în special la streașina caselor care sunt compuse din motive geometrice, cum ar fi linii, romburi și pătrate. Sunt numeroase motive care se regăsesc pe ouăle încondeiate, aceleași motive din trecut. 

Nu întâmplător am amintit de creativitate, nu întâmplător am vorbim de sufletul pur românesc al celui care încondeiază un ou. Aici avem de-a face cumva și cu un element de modernitate, un soi de reinterpretare, fiindcă, iată, avem ouă încondeiate foarte mici cum ar fi ouăle de prepeliță, și tot felul de motive cum ar fi coșulețul cu ouă.

Da, avem niște ouă perforate, ouă care sunt lucrate mai greu cu o freză din laboratoarele dentare și sunt deosebite. Încondeietoarele noastre au făcut acele coșulețe în care s-ar pune ouăle de Paște, unde se pot pune de la ouăle de prepeliță la ouăle de găină, rață, gâscă și ouăle de struț. Sunt ouă deosebite și de la an la an încondeietoarele vin cu ceva nou în această tehnică.

 E atât de sensibilă coaja de ou că nu pot să îmi imaginez cum reușesc să facă aceste coșulețe?!

Sunt mai greu de lucrat. Într-adevăr, să știți că unele se sparg, multe se sparg dar încondeietoarele având multă ambiție și dăruire aș putea spune că reușesc într-un final să obțină ceea ce își doresc. Sunt deosebite, atrag foarte mult turistul și sunt ouăle care ne plac nouă cel mai mult deoarece sunt lucrate într-o tehnică mai nouă și deosebită. 

De la tehnica străveche a încondeierii ouălor, de la tradiție la arta încondeierii ouălor la un muzeu, la, iată, o tradiție păstrată de-a lungul anilor și la un festival.

În primul rând, la Ciocănești a apărut Muzeul Național al Ouălor Încondeiate fiindcă este una din localitățile din Bucovina cu cei mai mulți încondeietori, care și duc mai departe această tradiție. Muzeul nostru s-a înființat în anul 2007, fiind absolut necesar, având atât de mulți încondeietori, atât de multe ouă încondeiate. Acesta este compartimentat în două săli: în prima sală avem o expoziție de ouă încondeiate, de la toate cele 15 ediții ale Festivalului Național al Ouălor încondeiate care se ține în preajma sărbătorilor de Paști la Ciocănești. La acest festival participă peste 200 de încondeietori din țară și străinătate, dar și foarte mulți elevi care au învățat această tehnică aici la noi, la Ciocănești. Organizând tabere de creație pentru ei au învățat tehnica și în fiecare an participă la acest festival și sunt cei care iau premiile în fiecare an, drept dovadă stau și aceste ouă încondeiate premiate care se află aici în muzeul nostru. Pe lângă expoziția de ouă încondeiate premiate de adulți și elevi, mai avem o expoziție de ouă încondeiate dedicate centenarului marii uniri, aceasta a fost și tema concursului din cadrul festivalului din anul 2018 pentru adulți. Este o expoziție foarte reușită, sunt ouă deosebite. În a doua sală a muzeului avem singura colecție din țară, colecția Dr. Anton Setnic, este o colecție de ouă cu o vechime între 40 și 100 de ani care cuprinde 1800 de exemplare și, în comparație cu ouăle care se fac în prezent, toate sunt pline, sunt fierte și încondeiate, exact așa cum se făceau în trecut și foarte multe dintre ele sunt vopsite cu vopsele vegetale, din plante. Este o colecție deosebită, este mai greu de păstrat și este cea care aduce la Ciocănești foarte mulți încondeietori. Pe lângă acest muzeu al Ouălor Încondeiate la Ciocănești, în anul 2014 am înființat și muzeul etnografic. Un muzeu care a fost compartimentat pe câteva ateliere, pe principalele ocupații ale locuitorilor de aici. Și avem un atelier de tâmplărie, un atelier de fierărie, o stână tradițională și o sală dedicată plutăritului, iar la etajul muzeului, se află o cameră tradițional țărănească și un atelier de țesătorie. 

Mă întorc la festival, și la tot ce înseamnă eveniment de acest tip aici, în Ciocănești, pentru că mai aveți un festival interesant, Festivalul Păstrăvului.

Festivalul Național al Păstravului a fost la a XV-a ediție, se ține în preajma Sfintei Marii în fiecare an între 3-5 zile. Este festivalul la care vin foarte mulți turiști, datorită faptului că aici la noi, la Ciocănești, au posibilitatea de a face plimbare cu plutele pe Bistrița, la acest festival. În fiecare zi la festival pe o distanță de 3 km turiștii au posibilitatea să experimenteze această traditie și încercăm să ducem mai departe tradiția plutăritului. Este o tradițiem care, din păcate, se mai practică doar aici la noi, la Ciocănești, pe Bistrița Aurie, dar ne dorim, așa cum există la Ciocănești o școală pentru încondeiere, să avem și o școală pentru plutași, pentru cei care își doresc să ducă mai departe această tradiție. La acest festival turiștii mai au posibilitatea să urce pe muntele Suhard unde noi avem patru stâne tradiționale, la una dintre acestea vizitatorii pot degusta bunătățile tradiționale care se prepară acolo. În această idee am înființat și o stână tradițională în muzeu pentru perioada când ei nu pot ajunge sus pe Suhard să vadă exact cum arată o stână care este identică cu cele de pe muntele Suhard. Turiștii mai au posibilitatea să viziteze o mină turistică de minereu de mangan care a fost dezafectată și acolo pe o galerie amenajată, galerie de 80 m, se poate intra în subteran. Și în această idee noi construim în muzeu o sală destinată mineritului, fiindcă aici, la Ciocănești, am avut 3 mine de minereu de mangan și fier care s-au închis, din păcate, dar vrem să promovăm cât se poate și mineritul pentru că era una dintre principalele ocupații ale locuitorilor de aici, pe lângă plutărit, fierărit, fiindcă mai avem la Ciocănești ateliere unde se practică fierăritul în prezent. În trecut la fiecare casă exista un asemenea atelier și de aici vine și numele comunei Ciocănești.  De la vestiții fierari, vestiții ciocănari care duceau mai departe această tradiție, care făceau pe lângă cele de trebuință fiecărei gospodării, și arme pentru domnitorii Moldovei, dar în special pentru domnitorul Ștefan cel Mare. După cum se vede la intrare în muzeu, pe acel platou, avem și statuia domnitorului, există o legătură mai specială între locuitorii de aici și domnitor. La Ciocănești observăm că portretul domnitorului se află nu doar pe țesături și cusături dar și pe ouăle încondeiate. 

Aș vrea să ne întoarcem puțin la plutărit, pentru că și aici avem o poveste frumoasă, poate chiar mai multe. 

Da. Ultimele plute pe Bistrița care transportau lemn au fost în jurul anului 1970. În anul 2002 la prima ediție a festivalului Păstrăvului, mai aveam 11 plutari în viață, care împreună cu domnul primar au luat inițiativa de a duce mai departe tradiția plutăritului dar, din păcate, doar în scop turistic. Au confecționat o plută și au încercat să vadă ce impact va avea o plimbare cu pluta pe râul Bistrița asupra turiștilor. Au venit foarte mulți turiști la Ciocănești, la început le era frică să se plimbe cu pluta pe Bistrița, erau mai sceptici dar a fost foarte atractiv și am continuat această tradiție an de an la Festivalul Păstrăvului. Din păcate, numărul plutașilor s-a micșorat, mai avem doar 4 plutași în viață pe care încercăm să-i sprijinim cât se poate să înființăm această școală de plutărit. 

Și dacă ar fi să ne întoarcem în trecut, în istoria plutăritului…

Da, în trecut plutăritul era principala ocupație a locuitorilor. Plutașii de pe Bistrița erau foarte renumiți, după cum amintesc și operele lui Sadoveanu și nu numai, plutașii nu numai de aici din zona Ciocăneștiului, dar și din zonele învecinate, din Bazinul Dornelor, începând de la Cârlibaba se plutărea pe Bistrița, începând din Munții Rodnei de unde izvorăște Bistrița. Coborau plutele pe Bistrița pe vale până la Galați, la Dunare, iar lemnul era preluat de turci, în acea vreme, pentru construcția de nave. După ce a fost făcut barajul de la Bicaz, doar până acolo, de acolo era dus pe calea ferată în diverse destinații. Erau construite pe Bistrița acele baraje, plutașii le spuneau haituri, baraje unde era oprită apa timp de câteva ore, și plutașii trebuiau să știe că la ore fixe, de exemplu ora 12.00, ora 14.00, se dădea drumul la apă și ei trebuiau să aibă lemnul legat pe plută și pluta pregătită de plecare, așteptau pe plute și plecau pe Bistrița la vale. Și avem în zona Ciocăneștiului și cântece dedicate plutașilor, pe care femeile din sat le cântau în șezători plutașilor care erau plecați timp de câteva zile sau săptămâni. 

Photo credit: Călin Gabor   

 

Meniu