O călătorie de autocunoaștere într-un colț de rai din Bucovina.

Fânul frumos mirositor, făcut baloți, mă îndeamnă la somn. Mă las cuprinsă de toropeala plăcută a sfârșitului unei zile în care am umblat prin munți și pe dealuri și în fața ochilor îmi apare balmoșul fierbinte și auriu, cu consistență de budincă fină, fiert în jântuit și asortat cu urdă și caș, pregătit sub ochii mei la o văcărie din Munții Călimani, la vreo 1.500 m altitudine. Pășunea se întindea pretutindeni ca un covor meșteșugit lucrat la războiul de țesut de o femeie care, cu știință a culorilor, a adăugat pete de culoare pe fundalul verde: indigo pentru tufele de afine, puțin violet pentru cimbrișorul aromat, mov pastelat pentru delicații clopoței de câmp, roșu pentru merișor și frăguțe și ceva alb, de contrast, pentru margarete. Mai departe, dinspre pădure, de printre molizi, se aud tălăngile vacilor.

Aşa se explică de ce localitatea Ciocăneşti este vizitată anual de mii de turiști străini și români. Succesul i-a făcut pe oameni să înțeleagă potențialul zonei.

Ciocăneşti a intrat pe harta turismului după 2004 când a devenit muzeu în aer liber. 10 ani mai târziu a fost desemnat “Satul cultural al României”, pentru că în final să figureze într-un top 10 al celor mai colorate destinaţii europene.

Text: Adina Brânciulescu

National Geographic – Foto: Alexandra Sandu