Ecoturismul e o formă de turism care implică afaceri după toate regulile economiei de piață: cerere și ofertă, poziționare și produse turistice de calitate și competitive. Responsabilitatea față de mediu și comunitatea locală, sunt două dintre caracteristice esențiale ale ecoturismului.
Cum ne-am dat seama că răsturnările de situație par să fie la ordinea zilei în timpul unei pandemii, ca cea pe care încă o traversăm, încercăm să ne menținem atenția pe ce e în controlul nostru. Așa că am luat la întrebări motorul de căutare Google să aflăm ce rezultate afișează la tastarea termenului ecoturism. Și nu, n-am fost surprinși de faptul că imediat după contribuția Wikipedia, topul afișărilor este dominat de explicarea conceptului de către colegii și partenerii noștri de la Asociația de Ecoturism din România (AER). Cei care, în urmă cu mai bine de 15 ani, introduceau, adaptau și promovau acest concept la noi în țară. Astăzi, eforturile lor își arată din plin rezultatele, prin afilierea unui număr de 7 destinații, printre care și Țara Dornelor, la rețeaua națională a destinațiilor de ecoturism, promovate sub brandul Descoperă Eco-România.
Iar ca să fie tabloul complet, vă spunem că cele șapte destinații au parte de sprijinul financiar al Romanian-American Foundation și al Fundației pentru Parteneriat care, prin intermediul programului comun Green Entrepreneurship 2.0 și 3.0, au reușit să contribuie în mod decisiv la dezvoltarea economică locală a acestor zone care practică ecoturismul.
Peste toate acestea am suprapus și curiozitatea de a afla trendul pe care termenul de ecoturism îl înregistrează în căutările de pe internet, mizând cumva pe reîntoarcerea la natură, după lungi perioade de work-from-home (care se prefigurează a deveni obicei pentru mulți dintre noi). Și n-am dat greș, datele de pe luna ianuarie 2021 ale Google Trends arată o creștere a interesului legat de ecoturism față de lunile finalului de an. Așa că ne-am gândit să contribuim și noi puțin la explicarea mai pe înțeles a acestei noțiuni pentru a face transferul din zona teoretică, către cea practică.
Previzibil sau nu, personalizăm tonul și discutăm cu doi ecoturiști veritabili, Andrei Blumer, președintele AER, și Bogdan Papuc, director executiv al AER. Pentru cine nu-i știe, ei sunt, cumva, părinții ecoturismului românesc și mentorii destinațiilor de ecoturism din România. Iată, deci, un motiv de așezat comod pe canapea, de la silent generation, X generation și până la Y generation (millennials), și de parcurs interviul nostru eco, încadrat de cele mai scurte întrebări pe care le-am adresat vreodată. Și nu ne bănuiți de economie la cuvinte. Dar, știți, pandemia asta ne-a șoptit că uneori e în regulă să te abați de la plan, ca să vezi ansamblul.
1. Ce este ecoturismul?
2. Ca ecoturist ești mai degrabă…
3. Destinația preferată de ecoturism? (fără să ne supărăm😄)
4. Un ecoturist nu uită/nu face niciodată…
5. Ați întâlnit vreodată „inflație” de ecoturiști? Cum îi identificăm?
6. Ecoturistul evită luxul pentru că “nu are bani”, cum se întâmplă să auzim?
7. Cu ce pleacă un ecoturist din vacanță?
8. Când ați știut că Țara Dornelor se încadrează în profilul unei destinații de ecoturism?
9. În România, ecoturismul e încă ceva abstract, ce pare inaccesibil?
10. Când știi că ai devenit ecoturist?
11. Poate fi pandemia, cu-al ei work from home, o șansă pentru o Românie ecoturistică?
Ecoturismul este mai întâi de toate o formă de turism, și ca orice formă de turism implică afaceri după toate regulile economiei de piață, adică cerere și ofertă, poziționare și produse turistice de calitate și competitive. În plus, acoperă dezvoltarea locală și chiar regională cu aport potențial semnificativ asupra componentei naționale, în cazul României. Dar sunt două elemente suplimentare specifice ecoturismului: (1) activitatea turistică se derulează în mare parte în natură prin diverse tipuri de experiențe de tip outdoor, cum ar fi: drumeție, cicloturism, călărie, vâslit sau schi de tură, sau de descoperire a naturii – de exemplu: programe tematice, pe urmele carnivorelor mari, sau programe de educație în natură specifice familiilor cu copii. În plus, (2) este o formă de turism responsabilă cu atenție pentru mediu natural, social și cultural al destinației.
Ecoturismul este un termen tehnic care poate fi dificil de decodat de către cei care nu sunt în domeniu și prin urmare o să încerc să-l explic foarte pe scurt. În primul rând este vorba de responsabilitate față de mediu și față de comunitatea locală. Responsabilitatea față de mediu înseamnă activități cu un impact negativ cât mai mic asupra naturii, iar asta presupune să excludem activitățile motorizate off-road și vânătoarea. Responsabilitatea față de comunitățile locale înseamnă să folosim servicii oferite de localnici și să cumpărăm produse locale. Mai apoi, este vorba de sprijinirea micilor afaceri și a producătorilor locali astfel încât banii cheltuiți de noi să rămână într-o proporție cât mai mare localnicilor. Nu în ultimul rând, avem de-a face cu o experiență de învățare deosebită în care nu ne bucurăm doar de peisajul spectaculos, ci căutăm să-l înțelegem cu ajutorul unui ghid sau al unei poteci tematice.
… deschis în a intra în contact cu natura și oamenii locului vizitat și dispus în a înțelege și simți destinația reală cu aspectele ei diverse.
Ești atent față de natură, față de locurile pe care le vizitezi și față de oamenii pe care îi întâlnești. Ești curios să afli cât mai multe despre zona vizitată și nu îți este frică să depui puțin efort ca să faci mișcare în natură.
Personal, nu am o destinație preferată, pentru simplul motiv că toate zonele în care lucrăm cu AER sunt extrem de atrăgătoare, dar și plăcute de mine la nivel personal. Aș pleca în vacanță și mâine să mi se mai povestească o dată despre dinozaurii pitici din Hațeg, să intru târâș prin peșterile din Pădurea Craiului, să mă plimb cu bicicleta pe la bisericile de lemn din inima verde a Maramureșului, să mă plimb pe crestele Călimanului cu schiurile de tură, să merg pe urmele zimbrilor în pădurile din Neamț, să particip la un concert de jazz în mijlocul naturii la Tușnad, sau să merg în galopul calului, prin pajiștile înflorite ale Colinelor Transilvaniei…Dar sunt cu mult mai multe zone preferate de mine a fi descoperite în România. Ne trebuie multe vacanțe, poate chiar o viață pentru a descoperi o mare Românie, a naturii și a omului cumsecade.
Asta este o întrebare dificilă, deoarece chiar nu m-am gândit niciodată la un top. Fiecare are, categoric, atât lucruri care îi plac, cât și lucruri care îi displac, sau îi plac mai puțin. Dar dincolo de zonele cu care AER lucrează în mod constant, să știi că în România sunt foarte multe zone care nu sunt cunoscute sau nu sunt dezvoltate din punct de vedere turistic, dar care au un caracter ecoturistic, și o să ofer un singur exemplu: este vorba despre satele cehești din Banatul Montan. Cred că este o salbă de 6 sate înșirate pe culmea Munților Locvei, deasupra Dunării, care reușește să atragă an de an câteva mii de turiști cehi. Bineînțeles, este vorba de o afinitate culturală între cehi și locuitorii satelor respective care vorbesc o versiune arhaică a limbii cehe. Oricum, zona este foarte frumoasă dar aproape necunoscută nouă. Pe plan extern, aș putea da exemplul destinației Neusiedler See care este pe granița dintre Austria și Ungaria și pe care noi în mod frecvent o folosim ca exemplu de bune practici în ceea ce privește dezvoltarea unei zone ca o destinație de ecoturism și beneficiile pe care o astfel de dezvoltare le poate aduce localnicilor.
Nu uită niciodată să se lege la șireturi, asta dacă nu vrea să pășească desculț și să plece de acasă pentru a se redescoperi pe sine și a descoperi natura și oamenii unei destinații.
Cred că noi aici schițăm, mai degrabă, portretul ideal al ecoturistului. 😄 Prin urmare, niciodată nu spune niciodată. Fiecare om are slăbiciunile lui, așa că nu aș învinovăți pe nimeni pentru unele mici plăceri nevinovate.
Nimic nu e imposibil… nu știu dacă putem vorbi de ecoturiști sau ecoturism pur, dar ce am văzut în anul 2020, acea dorință aproape în masă de a ieși în natură și a face mișcare pe munte, sau a sta în pensiuni și resorturi în diverse colțuri ale țării, m-a pus pe gânduri. Când criza sanitară generată de Covid19 va trece, dar totuși acești călători vor rămâne interesați să descopere destinațiile de ecoturism din România, putem vorbi de o masă critică ce va genera o mișcare puternică de ecoturism. Pentru asta e nevoie ca destinațiile să se ridice la importanța momentului, iar clientul român să se lase modelat de ofertele interesante ale fiecărei zone.
Se poate întâmpla ca într-o zonă să fie un aflux foarte mare de vizitatori, dar dacă ei sunt sau nu ecoturiști, depinde foarte mult de modul în care se promovează zona respectivă, depinde de infrastructura și de serviciile turistice disponibile. În orice caz, un număr foarte mare de vizitatori într-o zonă vine la pachet cu o grămadă de alte probleme care au legătură directă cu calitatea experienței. Nu ne place sau chiar ne enervăm dacă se circulă bară la bară, dacă nu găsim loc de parcare, sau dacă nu putem face niște fotografii frumoase fără să prindem în cadrul alte 100 de persoane, astfel că la final nu ne vom aminti cu drag de vacanța respectivă și nici nu o vom recomanda în cercul nostru de cunoscuți. De aceea este important ca la nivelul unei destinații să existe un manager și o echipă tehnică, care să gândească și să ia măsuri pentru prevenirea unor astfel de situații.
Da, poate că o astfel de gândire avea o fundamentare reală acum 40 – 50 de ani, dar de atunci necesitatea turiștilor de a avea o experiență reală și specială legată de natura și cultura locului s-a diversificat extrem de mult. Acum putem vorbi de ecoturism în resort-uri de lux de cinci stele, amenajate cu impact minim asupra naturii și contribuții mari pentru comunitățile locale, din Delta Okavango, din Botswana, până în Delta Dunării, din România. Ecoturismul, ca majoritatea formelor de turism, poate acoperi toată gama de standarde, de la dormit la prici în cabane montane, până la experiențe extrem de exclusiviste și, bineînțeles, cu prețuri pe măsură.
În mod curios, realitatea din teren stă fix pe dos. Atât la nivel internațional, cât și din cercetările noastre pe plan intern, a reieșit faptul că de regulă oamenii care se încadrează în profilul ecoturistului sunt cei cu venituri medii și peste medii și cu studii universitare. Prin urmare, această formă de turism nu se adresează doar celor cu posibilități reduse. Dimpotrivă, există o paletă foarte largă de servicii, mai scumpe sau mai ieftine, care se adresează tuturor buzunarelor. Dar totul depinde de gradul de sofisticare al produselor turistice și nu poți să ceri mulți bani pentru nimic. Zone precum Colinele Transilvaniei sau județul Covasna, cu ale sale conace, au reușit să se poziționeze pe piață ca niște destinații high-end și să ofere servicii de o calitate foarte bună, iar prețurile sunt în consecință.
Mai întâi de toate, ecoturistul va pleca cu gustul și mirosul destinației împachetate frumos în amintirea generală despre locul vizitat. Destinația, dacă performează bine, va lăsa o amprentă senzorială și cognitivă de neconfundat pentru vizitator, care îl va însoți mulți ani după vizită și poate chiar toată viața.
Cu de toate! Cu produse locale, experiențe deosebite cu localnicii și, mai ales, cu o înțelegere a locurilor vizitate și a culturii locale.
Am început să mă împrietenesc cu Țara Dornelor după prima mea vizită în 2007. De atunci, această prietenie m-a marcat și motivat și, cred că tot atunci, am intuit potențialul de destinație de ecoturism, cu toate că prima apariție a criteriilor pentru destinațiile de ecoturism a fost doi ani mai târziu.
A fost relativ ușor deoarece Țara Dornelor are toate ingredientele pentru o destinație de ecoturism: are o arie protejată emblematică, cum este Parcul Național Călimani, are o ofertă bogată de servicii turistice și produse locale, are o gastronomie fabuloasă, fiind una dintre destinațiile cu cele mai gustoase preparate din țară, și are un cadru geografic deosebit care îți permite să dezvolți întreaga paletă de activități ce se adresează unor categorii total diferite de turiști, începând de la activități pentru copii, activități pentru familii sau pentru oameni care nu au neapărat o pregătire fizică deosebită și până la activități sportive de mountain biking, ski de tură, alergare, rafting și așa mai departe. Deci nu a fost deloc greu să ne imaginăm Țara Dornelor ca o destinație de ecoturism, iar deschiderea pe care am găsit-o pe plan local ne-a impulsionat și mai mult.
Poate pentru unii, dar e datoria noastră să-l facem accesibil ca termen și ca formă de turism. Ecoturismul prin definiție trebuie să fie accesibil căci este forma de turism ce are o ofertă pentru toate grupele de vârstă, pentru toate tipurile de educație și pentru toate tipurile de persoane. Rămâne doar ca destinația să performeze și să aibă acele produse turistice ce oferă atractivitate și încredere clienților.
Nici pe departe! Ecoturismul este la îndemâna tuturor și poate că de multe ori ne încadrăm în acest concept fără să știm. Așa cum spuneam și la început, acesta este un termen tehnic și noi când suntem în vacanță nu trebuie să fim conștienți dacă suntem sau nu ecoturiști, ci mai degrabă trebuie să fim conștienți de impactul acțiunilor și deciziilor noastre asupra mediului și a localnicilor.
În orice caz, ecoturismul s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, chiar dacă nouă ne scapă din vedere acest lucru. Bineînțeles, se puteau înregistra rezultate mult mai bune dacă ar fi existat un interes real din partea autorităților, implicit pe partea de reglementare pentru afaceri mici adaptată specificului lor, fonduri pentru dezvoltarea de infrastructură ușoară, care este caracteristică ecoturismului, performanțe mai bune ale administrațiilor de arii naturale protejate și așa mai departe.
Când, întors acasă, închizi ochii și poți încă simți parfumul destinației, deschizi ochii și vezi pe etajeră un suvenir făcut de localnici, te ridici în picioare și parcă stai mai drept după mișcarea în natură, dar și pentru că ești mândru de tine și de vacanța ta care a făcut o diferență în bine pentru localnici dar și pentru natura locului.
Devii ecoturist atunci când începi să te gândești la impactul negativ pe care tu, sau deciziile tale, îl au asupra zonei pe care o vizitezi. Spre exemplu, dacă ești atent să sprijini producătorii locali, preferi unitățile mici de cazare deținute de către localnici, sau care au un certificat de bune practici în ecoturism, turism responsabil, turism verde.
Este mai mult decât poate fi, este o mare șansă pentru turismul românesc și mai ales pentru serviciile și destinațiile ce reușesc să atragă turiști în perioada de restricții și să fie deschise. Românii își descoperă sau redescoperă țara. Nu neapărat lucratul de acasă este motivația, ci mai degrabă efectul. Avem cu toții nevoie să ieșim din casă, să ne reconectăm la natură. În consecință, destinațiile de ecoturism sunt la mare căutare… deci haideți să le colindăm!
Pandemia a reprezentat o oportunitate pentru o bună parte dintre români să-și redescopere țara. Nu de puține ori am auzit din partea cunoscuților mei cât de surprinși au fost de calitatea foarte bună a serviciilor sau de experiențele deosebite de care au avut parte. În același timp, pandemia a presupus și o presiune foarte mare asupra acestor zone pentru că dintr-o dată a crescut foarte mult volumul de vizitatori, iar acest lucru reprezintă o problemă pentru orice zonă turistică. Este greu să gestionezi o creștere a bruscă a numărului de turiști cu atât mai mult pentru niște zone rurale care, de regulă, nu sunt administrate din punct de vedere turistic.
